Weekendul a venit si-a trecut mai repede decat ma asteptam, cu aburi de vara si lume din toate colturile pamantului, evenimente, schimbari de plan, si nimic care sa se lege. Unii care cred mai abitir zic ca asa or fi luna, ori soarele, ori planetele in alinierile lor—mofturoase. Eu, victima usoara a schimbarilor din univers, n-am decat sa ridic din umeri si sa merg mai departe, putin botita de imprejurari, cu penele ciufulite, si ‘fo doi dinti lipsa…cel putin conceptual.
Iata, pe scurt, putinul frumos care mi-a mai limpezit uichendul si m-a tras de sireturi pana m-am ridicat din glod.
La voi cum? Tot haos in Olimp?
d
Dupa colt e o adapatoare locala numita Subrosa (un americanism de la spaniolul “sa-vo-ro-sa”[savuroasa, gustoasa]), unde se vinde o cafea excelenta dintr-un shop micut, cochet, si mereu plin de flori. Azi, ranunculusi si orhidee de copac.
La Subrosa, si trotuarul e vesel, iar locurile sunt marcate de barne cu graffitti.
Asta e fructul copacului-capsuna, fara filtru! Portocaliul asta nebun arde parcul Moswood toata vara, fara ca oamenii de prin imprejurimi sa ii dea vreo sansa. In realitate, fructele de Arbutus unedo sunt comestibile, foarte racoritoare, si folosite peste tot in Europa si in jurul Mediteranei in gemuri, marmelade si—normal—rachiu 🙂
Una dintre iasomiile din spate a luat-o, inflorita, spre cer, cu un stop scurt in jurul panzelor mele de corabie.
Dupa ce n-am dormit cateva nopti pline de agitatie pentru un caz social, Duamna Karma m-a servit iar, prompt, cu un cadou neasteptat- o bratara de la Annie Hammer, un designer american care amesteca materiale organice ca pielea si cornul cu pietre si metale pretioase.
Inca si mai surprinzator, musafira mea speciala (despre care va voi povesti la live) a carat cu ea de la Dubai inca un Arabian Oud pentru colectia mea, Al Hamra. Pe care—hac!—l-am—baut :))))
4 comments
Primul comentariu Nas de Nas e de testare, de la nas de nas pentru nas de nas… ca un film de Nicolaescu, cu Nicolaescu, regizat tot de Nicolaescu :)))
Weekend “de Dana”. Plin viu, colora si, bineinteles, par-fu-mat. Ultima fotografie m-a bucurat tare, tare. De tine nu ma satur niciodata, iar de Mioara imi era dor. Stii tu, nu am vazut-o de ani. Puup pe amandoua, muah!
Na, ca mi-am prins nasul in blog! Pai eu is anonima? “Si ca semn ca te iubesc / Colea jos ma iscalesc….”
Tu si cand esti anonima, esti anonima cea mai prima 🙂