Weekendul asta a venit iar cu petreceri- de data asta la distanta, motiv pentru care logistica, planificarile, punerile la curent si in general tot ce inseamna comunicare s-a intamplat in masina, dupa cum urmeaza:
- vineri- dupa ce-am dus copila la bunici, in Berkeley (cam 40m in trafic, la nord), am luat-o inspre o zi de nastere-surpriza la o prietena veche (ce zic io prietena, m-a scapat de la greu cand nici nu ne cunosteam vine) mutata nou, despre care v-am mai zis, si care sta la (daca e trafic de varf, ca vineri) 2 ore mai la sud de noi. Ca surpriza, sotul ei ne-a dus pe toti la un restaurant Michelin (a se citi fufu), unde-am ras si ne-am veselit si-am mancat si-am baut…fufu, evident 🙂
- sambata- dupa cheful din seara dinainte (dupa care am condus, cuminti, inapoi acasa in crucea noptii), am luat-o spre Berkeley sa ne culegem copilul, socrii, si carute de atentii ca s-o luam iar spre nord, inspre vinarii, unde prietenul de-o viata al socrilor (si un soi de unchi pentru omu’ meu) si-a cumparat—dupa o viata de avocat al poporului si luptat cu sistemul pentru cauze sociale—o casa de tara. Acolo ne-a asteptat, cu gratarul mergand si sub niste copaci grei de fructe, John, zambitor ca intotdeauna, ceva mai batran (a facut ieri anii), si cu povestile la el… nici nu va mai zic ce inseamna o livada cu hamace pentru copiii nostri urbani, si pentru bietele noastre creiere fierte de stres si munca. Rai.
- Azi cu musafiri, soare lin, si cateva cadouri din drag si senin care mi-au aratat inca o data ca viata si #karma, asa cum le stim, merg dimpreunelea….asa ca mi-au trecut toate supararile.
Ceea ce, bineinteles, va doresc si dumneavoastra.
d