Despre INCENSE, ori Materiale Parfumate Pentru Ars (MaPPA) | Partea I

Pentru ca in romana nu exista termen direct echivalent cuvantului “Incense”, de azi inainte voi folosi acronimul MaPPA: Material(e) Parfumat(e) Pentru Ars, cu aceeasi forma la plural (ca atunci cand folosim “mass media”) si verb in conjugare fluida (sunt/este). 

Partea I acopera definitie, istorie, si tipologii. Partea a II-a detaliaza variatiunile culturale. Partea a III-a descrie modurile in care se foloseste, si diferitele scopuri pentru fumigatiile cu MaPPA (va urma). 

***

Definitie

MaPPA (incense) se refera la un material organic aromat care eliberează fum parfumat atunci când este ars. Termenul este folosit in prezent fie pentru material/obiect (de exemplu, bete parfumate), fie pentru profilul de aromă (de exemplu, in descrierea si categorizarea parfumurilor). 

MaPPA sunt folosite pentru agrement, aromaterapie, meditație și ceremonie, cu functii secundare in cosmetica si ingrijire (ca deodorant) sau pentru protectia mediului, corpului, si a tesaturilor impotriva insectelor.

MaPPA sunt compuse din materiale vegetale aromate, adesea combinate cu uleiuri esențiale si prelucrate in functie de scop, cultura din care provin, si mijloacele tehnologice folosite. 

MaPPA se separa în două tipuri principale: in functie de ardere, ele sunt necombustibile/cu ardere indirecta (care necesită o sursă de căldură separată), ori cu ardere directă (atunci cand se aprind si apoi raman in combustie/jar. MaPPA cu ardere directă este fie o pastă formată în jurul unui băț de bambus, fie o pastă care este extrudată în formă de baston sau con).

Istorie

Cuvântul Incense (MaPPA) provine din limba latină incendere, care înseamnă „a arde”.

Egipt

Egiptenii folosesc MaPPA din timpuri stravechi, ori sub forma de bete parfumate (omniprezente si astazi), ori sub forma de bile de rasina. Arse pentru a ascunde produsele mirositoare ale locuințelor umane, MaPPA aveau si scopul mistic de a descuraja demonii răuvoitori ori a-i potoli pe zei. Unul dintre cele mai vechi arzătoare de MaPPA existente provine din dinastia a V-a, iar templul lui Deir-el-Bahari din Egipt conține o serie de sculpturi care descriu o expediție pentru importul de MaPPA.

Babilon

Babilonienii foloseau MaPPA în timp ce ofereau rugăciuni oracolelor  divinatoare; de acolo, procedeele si instrumentarul de ars s-au răspândit în Grecia și Roma antica, unde au luat amploare aproape instantaneu.

India 

Arzătoarele de MaPPA sunt bine documentate în civilizația Indus (3300-1300 î.Hr.); mentiunile sugerează repetat că uleiurile au fost utilizate în principal pentru aroma lor, India adoptand, liberal, multe tehnici de extractie din Asia de Est si adaptând formularile de miros ca sa includa —pentru prima oara in istorie—si rădăcini aromatice, flori indigene, seminte de Sarsaparilla, si extracte din chiparos. 

China

În jurul anului 2000 î.Hr., China Antică începe să folosească MaPPA în scop religios, in ritualurile de ofranda si pentru închinare; fumul parfumat devine obisnuinta în timpul dinastiilor Xia, Shang și Zhou. DinastiA Song dedica numeroase clădiri ceremoniilor de ardere, si confirma definitiv MaPPA ca procedura de patrimoniu cultural. 

China antica a produs si cea mai veche atestare documentara a arderilor MaPPA, cu mentiuni frecvente ale unei formule care includea produse vegetale precum cassia, scorțișoară, styrax și lemn de santal. 

 Japonia

Aduse în Japonia în secolul al VI-lea de călugării budiști coreeni care foloseau aromele mistice în riturile lor de purificare, parfumurile delicate ale Koh (MaPPA japoneză de înaltă calitate) au devenit o sursă de agrement pentru nobilii din Curtea Imperială în timpul erei Heian, 200 de ani mai târziu. În timpul shogunatului Ashikaga din secolul al XIV-lea, un războinic samurai își putea parfuma casca și armura cu MaPPA pentru a obține o aură de invincibilitate, dar si in semn de respect si onoare pentru acela care i-ar fi luat capul în luptă. 

In perioada Muromachi (secolele XV și XVI), aprecierea si ritualurile kōdō (MaPPA/incense, in japoneza) s-au răspândit dinspre palat si catre paturile superioare și mijlocii ale societății.

Compoziţie

Din punct de vedere istoric, MaPPA sunt la fel de diverse ca si culturile din care provin, si de multe ori civilizatiile vechi au pretuit materii externe, rare local, si rezervate, astfel, regalitatii; in mod practic, insa, dupa ce procedeul s-a extins catre plebe, a fost justificata preferința pentru utilizarea ingredientelor disponibile la nivel local (de exemplu, in America de Nord, populatiile indigene au folosit dintotdeauna, ca materie principala, salvia și cedrul). La fel, desi cunoștințele și instrumentele locale au fost extrem de influente asupra esteticii olfactive, metodele au fost influențate in timp de catre migrațiile străinilor, ori profesii in pelerinaj (clerul, medicii, alchimistii). 

Comerțul cu ingrediente pentru MaPPA a cuprins o mare parte din istoria, ruta, si bugetul traficat pe Drumului Mătăsii și al altor rute comerciale, dintre care una a fost numită, anume,  Ruta MaPPA (Incense Route). Ruta MaPPA era o retea de rute comerciale zonale care legau (intre sec. VI i.e.n si sec. II e.n.) bazinul Mediteranei de Africa, peninsula Arabica, Levant, si India, cu scopul de a procura si tranzactiona materiale parfumate ca rasini (smirna si tamaie), condimente, ierburi, flori, si lemnarii aromatice.

Baza combustibilă

Baza combustibilă a unui amestec de MaPPA cu ardere directă nu numai că leagă împreună materialul parfumat, ci permite, de asemenea, MaPPA produse să ardă cu jar auto-susținut, care se propagă încet și atat de uniform încât poate fi folosit, in unele cazuri, pentru a marca timpul. Baza este aleasă astfel încât să nu producă un miros perceptibil, si sa arda la o temperatură între 220 ° C și 260 ° C. Materialele parfumate sunt adăugate la bază înainte de modelare, ca în cazul materialelor de MaPPA sub formă de pulbere, sau după, ca în cazul uleiurilor esențiale. Comercial, predomină două tipuri de bază pentru MaPPA:

• Amestecuri de combustibil și oxidant: Cărbunele sau pulberea de lemn asigură combustibilul pentru ardere, în timp ce un oxidant precum azotatul de sodiu sau azotatul de potasiu susține arderea. Formula pentru MaPPA pe bază de cărbune este similară superficial cu pulberea neagră, deși îi lipsește sulful.

Lianți naturali pe bază de plante

Pentru a lega amestecul se folosesc ori gumele (cum e guma arabica), ori pulberile de legare care, hidratate, rezulta intr-un mucilagiu temporar. Pulberile de legare rețin materialul parfumat, iar timp ce celuloza din ele contribuie la ardere, reprezentand de obicei aproximativ 10% din greutatea uscată din MaPPA finită. Liantii includ:

• Makko, o pudra obținută din scoarța diferiților copaci din genul Persea (cum ar fi Persea thunbergii)
• Xiangnan pi (obținut din scoarța copacilor din genul Phoebe precum Phoebe nanmu sau Persea zuihoensis)
• Jigit: un liant pe bază de rășină folosit în India
• Laha sau Dar: pulberi pe bază de scoarță utilizate în Nepal, Tibet și alte țări din Asia de Est.

Categorii

MaPPA este disponibilă în diferite forme și grade de prelucrare. Ele pot fi, în general, separate în tipuri de „ardere directă” și „ardere indirectă”. Preferința pentru o formă sau alta variază în funcție de cultură, tradiție și gust personal. Cele două diferă în ceea ce privește compoziția lor, in mare parte pentru ca MaPPA cu ardere directa trebuie sa indeplineasca o ardere uniformă, stabilă și susținută.

Ardere indirectă

MaPPA cu ardere indirectă, numită și „MaPPA necombustibilă” , este un material aromatic sau o combinație de materiale, cum ar fi rășinile, care nu conține material combustibil și necesită o sursă de căldură separată. Formele mai fine tind să ardă mai rapid, în timp ce bucăți grosolane sau întregi pot fi consumate foarte treptat, având o suprafață de contact mai mică. Căldura este asigurată în mod tradițional de cărbune sau jar deschis, insa pentru colectionarii de materiale fumigene rare (tamai superioare, oud, etc.) s-au creat arzatoare cu temperatura controlabila, care functioneaza ca niste mini-plite cu baza de resou. MaPPA pot fi arse:

• Întregi: materialul este ars direct, sub formă brută, deasupra tăciunilor de cărbune.
• Pulbere sau granule: materia prima este spartă în bucăți mai mici, care ard mai rapid și oferă un miros mai putin longeviv, insa mai intens.
• Pasta: MaPPA sub formă de pulbere sunt amestecate cu un liant lipicios necombustibil, (fructe uscate, miere sau o rășină moale) și apoi format în bile sau pastile mici. Acestea pot fi apoi lăsate să se maturizeze într-un mediu controlat, în care esentele se pot aseza. Aici se incadreaza MaPPA arabe, numite și „Bukhoor” sau „Bakhoor”, precum si traditia japoneza a MaPPA frământată, numită nerikō sau awasekō. În cadrul tradiției creștine ortodoxe orientale, tamaia crudă este măcinată într-o pulbere fină și apoi amestecată cu diverse uleiuri esențiale cu miros dulce.

Arderea directă

MaPPA cu ardere directă, numite și „MaPPA combustibile”, se aprind de la o flacara aplicata direct, si vor continua să mocnească și să ardă in jar si dupa ce sursa de caldura s-a indepartat. MaPPA cu ardere directă sunt fie extrudate, fie presate în forme, fie invelite pe un material de susținere. Fabricată dintr-un substrat modelabil din materii parfumate fin măcinate (sau lichide) și un liant inodor, compoziția combustibila trebuie ajustată foarte atent, atat pentru a oferi parfum în concentrație adecvată cat și pentru a asigura o ardere uniformă. Forme comune: 

• Bobină: extrudate și modelate într-o bobină fără miez, MaPPA pot arde o perioadă îndelungată, de la ore la zile. Bobina este produsă și utilizată în mod obișnuit în culturile chinezești.

• Con: MaPPA în această formă ard relativ repede. Conurile de MaPPA au fost inventate în Japonia în anii 1800.
• Baston cu miez (bat parfumat): un miez de susținere din bambus este acoperit cu un strat gros de MaPPA, care ard impreuna cu miezul. Edițiile de calitate superioară au miez parfumat si el (de exemplu, din lemn de santal). Acest tip de MaPPA sunt produse în mod obișnuit în India și China; când sunt folosite în rituri religioase populare chinezesti, acestea sunt uneori cunoscute sub numele de „bastoane de joss”. [Cuvântul „joss” este derivat din latinescul deus (zeu), trecut in deos portughez, de acolo ajuns dejos in Java, iar mai departe transmis, prin engleza pidgin, in China]

• Dhoop sau baston solid: fără miez de bambus, MaPPA dhoop se rupe ușor si este util atunci cand se incearca un control mai atent al cantitatii de ars. Aceasta este cea mai frecventă formă de MaPPA în Japonia și Tibet.
• Pulbere: Pulberea utilizată pentru fabricarea de MaPPA cu ardere indirectă este uneori arsă fără prelucrare ulterioară, si se gaseste de obicei amestecata cu cenusa de lemn si ambalată în tuburi lungi care se ard în cădelnițe speciale ori ceasuri cu MaPPA (cadrane indiene care masoara timpul in functie de cat a ars din ofranda). 
• Hârtie: hârtia infuzată cu rășină sau uleiuri extrase din material parfumat, în stilul acordeonului pliat, este aprinsă și suflată. Exemplele includ Carta d’Armenia/ Papier d’Arménie.
• Frânghie: Pulberea de MaPPA este presata în foi ca de hârtie, care sunt apoi rulate în frânghii, răsucite strâns, apoi dublate și răsucite din nou, rezultând o frânghie din două fire indoita la un capat (ca un “U”, unde marginile se aduna). Capătul mai gros (curbura lui “U”), fiind mai solid, poate fi așezat ca baza într-un vas de nisip. Capătul mai ingust (capetele sforii), aflat in aer, este aprins. Acest tip de MaPPA este ușor de transportat și rămâne proaspăt pentru perioade extrem de lungi. Se foloseste de secole în Tibet și Nepal.