Simbol al luxului natural, mirosul de pielarie este moale, primitiv, și foarte senzual pentru ca evocă amintiri, confort, si apropiere fizica indiferent de combinatia in care este folosit.
PROFIL DE AROMA: Notă sintetică sau derivată naturală a caracteristicilor acro-amare-animalice care amintesc de pielea tratată și articolele din piele. Realizate de obicei de gudron de mesteacăn sau de izochinoline de sinteză.
CLASIFICARE: alaturi de pielea intoarsa, zibeta, castor si mosc, subclasa de pielarie face parte din clasa parfumurilor animalice; in combinatie cu alte note, poate fi in clasa de parfumuri chypre ori in clasa de orientale.
LOCUL IN PIRAMIDA DE NOTE: intotdeauna baza.
Istoric
In parfumerie, nota de pielarie este unisex, cameleonica, si nascuta dintr-o nevoie obiectiva. La prelucrare si vopsire, pielea brută miroase rau— asa ca prin secolul al XVI-lea producătorii parizieni de mănuși (Gantiers & Parfumeurs) au inceput sa foloseasca uleiuri florale, mosc, ambră și civeta pentru a masca izul grețos de care se plangea aristocrația. Acest miros re-definit este, de fapt, ceea ce astăzi descrie nota de pielarie.
Primul parfum cu profil de pielarie documentat oficial a fost creat de Creed pentru regele George al III-lea, care l-a purtat toata viata. Creed, pe vremea aceea producător de mănuși regale, isi parfuma pielaria cu amestecuri secrete si atent pazite; regele s-a îndrăgostit atat de tare de mirosul de mănuși parfumate, încât a solicitat un parfum corporal—si a pornit, fara sa stie, un adevarat curent in parfumeria moderna. Ca rezultat, casa Creed este astazi una dintre cele mai cunoscute parfumerii, cu o baza foarte solida de admiratori si incasari anuale de zeci de milioane de dolari.
Tipologie
Din punct de vedere istoric, parfumurile cu nota de pielarie s-au dezvoltat in paralel in două subgenuri majore, rusesc si spaniol.
Piele de Rusia este un subgen relativ mai nou si inspirat de mirosul articolelor de îmbrăcăminte militară și de ideea romantic-beletristica de virtute, autoritate și succes. Nota are o aromă foarte ascuțită, caracteristică, care vine de la guma ori smoala de mesteacăn, folosită pe vremuri pentru a face articolele din piele impermeabile și elastice.
De mentionat ca această notă a devenit foarte populară odata cu lansarea miscarilor de emancipare a femeii, începutul anilor 20 fiind marcat de un număr mare de parfumuri numite Cuir de Russie si folosite de barbati si femei deopotriva.
Piele de Spania e un subgen mai vechi, apărut din practica secolului al XVI-lea de a masca mirosul de animal cu esențe de ierburi, flori și fructe, si cu adaosuri ocazionale de civeta și mosc. Astazi din nou in prim-plan, Peau d’Espagne/Spanish Leather incepe sa castige teren în parfumeria modernă multumita nenumaratelor case de nisa, care exploreaza recreerea notei cu ingrediente de laborator, mai ieftine, mai usor accesibile, si mai sustenabile decat sursele traditionale.
Pielea intoarsa e o nota imaginara imprimata de ingrediente sintetice, si se caracterizeaza printr-un profil mai discret, mai moale, si mai catifelat decat pielaria clasica.
Pielea de Rusia si cea de Spania sunt astazi doar o inspiratie clasica pentru acest gen de parfumuri, si nu curente actuale ori reprezentative ale zonelor din care provin (cu alte cuvinte, in zilele noastre, nu există obsesie pentru piele nici în Rusia, nici în Spania). Dintre casele care folosesc des aceste profiluri sunt Hermes, Trussardi, si Guerlain.
In afara acestor formule clasice, odata cu ingredientele de inspiratie araba care au castigat foarte mult teren in ultima vreme s-au dezvoltat asocieri clare si cu pielaria araba (in constiinta colectiva ea e condimentata, aspra, rasinoasa); cu toate astea, nu s-a cristalizat nici un subgen arab ca rezultat iar parfumurile compuse cu ingrediente arabesti ori orientale sunt descrise, simplu, dupa celelalte note definitorii (piele/pudra, “prafuita”, ascuțita, lemnoasa, florala etc.). Exemple de case care experimenteaza des cu aceste combinatii noi sunt Serge Lutens, Parfum d`Empire și Montale.
Chimie
Astăzi, mirosul de piele se construieste cu ingrediente derivate natural, dar si cateva sintetizate în laborator. Sursele naturale includ uleiul de mesteacăn, ienupar și cade, styrax, cassie (o specie de mimoza), castoreum, mirt și rasina de cistus (laudan). Ingredientele sintetice includ chinoline, safralină, aldehide, si altele. Pentru tonuri mai calde și mai fine (cele de piele intoarsa, de exemplu), mesteacănul este dizolvat în note de vanilie sau florale.
Combinatiile notelor de pielarie sunt nesfârșite, însă esența lor este întotdeauna recunoscută de la primul nas si atrage prin puterea unui concept care, indiferent de cultura sau moment in istorie, poarta aceleasi semnificatii – libertate, prestigiu, putere și senzualitate.
(*nota: material propriu combinat cu traduceri selective pe material de la fragrantica.com si wikipedia.com. Traducerile imi apartin).
