Weekendul asta ne-am scaldat iar in oameni—
— o data intrebati, invitati la ziua unei prietene bune de-a lu’ Una, Leah, care a avut petrecere acasa, cu o pictorita de fete si un magician foarte prietenos, fost matematician care si-a gasit (alta) chemare,
— si-alta data intreband noi, cand Nima—care nici el nu se sfieste sa culeaga oameni—a cules de pe strada o familie care se ratacise dupa un zbor pierdut, i-a vazut amarati si flamanzi, si i-a adus acasa, mormoni foarte credinciosi din Utah, 10 la numar, si din cu totul alt film decat noi si bula noastra umanisto-artistico-liberala. Am improvizat o cina mare, am si comandat ce ne-a lipsit, le-am oferit un moment de respiro (unul dintre cei 8 copii are 1 an, altul are deficiente cognitive, si inca altul s-a accidentat la joaca, si nu poate merge), si am promovat, iaca, fratia intre popoare :)))
Asa ca io in seara asta am invatat despre mormonism, iar ei cate ceva despre asirieni si romani, despre viata in Oakland, si despre cum, normal, #biniliinvingi.
Ceea ce va doresc si dumneavoastra,
d
Daca tot ne copilarim, zic.
Casa cu soricari.
Baietii discuta ordinea in care sa manance gogosile.
Ora de magie.
Cu mic si cu mare, cu ochii la magician.
Copiii nu inteleg diferentele dintre religii, si bine fac.
Daca fratele tau este flamand, hraneste-l.
