Weekendul asta mai mult va zic decat sa va arat, pentru ca m-am invartit, invoalta, printre atatia oameni minunati (ai caror invitata am fost eu, si nu invers) incat n-am avut nici timp, nici obraz sa scot camera in mijlocul evenimentelor lor.
Decat, bineinteles, pentru torturi- in ordinea numerelor de pe tricou, cam asa:
- vineri seara, petrecere de martisor la o prietena despre care v-am mai zis, cu hina mea si inca ‘fo doua romance—si o liota de copchii! Daca de obicei ii tinem din scurt ori departe de gustarile noastre simandicoase cu vin alb (sau, cateodata, carcoteli cu visinata :))), de data asta i-am adus pe toti cu noi, le-am dat drumu’ gramada, si i-am lasat in plata domnului. Rezultatul a fost ca mamele s-au relaxat, iar plodetu’ s-a umflat cu tort si-a chirait, calare unii peste altii, pana tarziu in noapte. Dupa care, tot ca noi pe vremuri, au adormit ca larvele, incoconiti si fericiti, printre picioarele noastre 🙂
- sambata la pranz, o petrecere de un an la un flacau vajnic numit Braxton, pe care parintii l-au gratulat cu un tort…de terciuit. Io n-am stiut de moda asta, insa tre’ sa recunosc ca sa-ti bagi mainile pana la urechi intr-o treaba dulce pare, chiar si pentru un adult, o perspectiva absolut fenomenala.
- sambata seara, soacra-mea a gazduit (cu noi pe langa ea) o masa de nunta pentru o nepoata indepartata care nu mai are pe nimeni. Am invatat de la ea ca (si) asa se fac—si tin—triburile: din petreceri. Din ajutor. Si din aduceri-aminte.
S-aveti un martie asa cum se cuvine,
d
Tort sicilian, facut de o cooperativa mexicana, in California, pentru o petrecere de romance.
Martisor incantator.
Martisor-brosa dintr-o piatra culeasa de copila.
Braxton ne arata cum se face cu un tort.
Nepoata si stramatusa, in fata unui tort de nunta pe care troneaza worry dolls (papusi fara grija) peruane.
Bunici si copii mici.
