Daca nu te ridici in picioare pentru nimic de frica sa nu-ti ia altul locul, se cheama ca mergi prin viata stand pe cur. Am mai zis asta, o cred cu tarie, si incerc si s-o practic mereu si mereu. Uneori luarea mea de pozitie e degeaba, doar ca sa ma pot privi, pe mine, in oglinda; alteori nu-i de-ajuns sa faca, in sine, valuri mari, dar le da altora nitel curaj; in cazuri peste puterile unui singur individ, ea se adauga altora ca sa creeze forta, ecou, si inertie. Iata cum uichendul asta, intr-o pauza de la romantizme, va voi arata poze de la un protest.
Pe scurt, administratia Trump se foloseste de legalitati imorale pentru a separa de familiile lor copii fara statut oficial; in ultimele saptamani, peste 2,000 de minori (unii sub un an) au fost adunati in centre de detentie, tratati ca niste animale, si mutati in alte parti de America, unde li s-a pierdut urma—totul, in numele sigurantei nationale si in contradictie serioasa cu prevederile tratatelor cu privire la protocolul pentru acordarea azilului politic…. si cu umanitatea, in general.
Aici e mult de vorbit, insa pozitia mea- si-a multora din statul California, unde traiesc si unde s-au nascut multe dintre miscarile sociale moderne, este asta: cand legea inceteaza a mai apara individul si dreptul inalienabil la siguranta si tratament uman, legea nu mai deserveste comunitatea. Cu alte cuvinte, ce e uman e mai important decat ce e legal (pentru ca, sa nu uitam, si anexarea Basarabiei, si Holocaustul, si sclavagismul tot legale au fost). Pentru acest principiu am iesit la protest, cu mic si cu mare si cu multi din familia mea extinsa, in fata unuia dintre centrele de detentie pentru imigranti de la noi.
Pozele care urmeaza sunt aici nu ca sa va intristeze, nici ca sa va infurie, ci ca sa va arate cat de puternici sunt oamenii buni cand trec de diferentele care-i separa*.
#BINILIINVINGI, da’ tre’sa punem si osu’ 🙂
Povestile care se repeta.
Adevar.
Sindicatul asistentilor medicali a avut, si el, reprezentanti—ca si profesoratul, lucratorii din transporturi, centre religioase de toate felurile, si comunitati administrative locale (primarii).
Daca vrei un bun judecator pentru o nedreptate, intreaba un copil.
Istoria se repeta- aici, un protestatar cu un semn din WWII denuntand incartiruirea fortata a cetatenilor din familii japoneze.
Unchiul Bendad cu Talus.
Bendad are grija de fetita unei protestatare cat mama, obosita, isi mai trage sufletul.
Vara Anusheh a construit un semn care contine poza cu familia noastra, aproape la fel de amestecata ca si grupul de protestatari. Pe mine ma gasiti in mijloc, pe randul de sus 🙂
Semne si puncte de vedere. Unul, mai ales, e actual si foarte relevat. Zice: TACEREA=COMPLICITATE
Doamna de la templul iezuit a mers la brat cu doamna de la baptisti.
Talus si Una, veri de gradul doi si prieteni la bine si la rau 🙂
Semnul pruncei a fost cum l-a vrut ea, despre mame si copii.
Alte semne, alte puncte de vedere care spun acelasi lucru.
Un asirian evreu, juma’ de romancuta, si-un etiopian indian. Despre asta este vorba
Femei de toate neamurile au scandat impreuna.
Matusa Belona se chinuie sa-i explice cum e treaba cu umorul. La trei ani (si la proteste), e mai greu 🙂
Grupul nostru mic a facut intarit randurile. Pic cu pic se umple marea….
S-a scandat, s-au spus povesti adevarate, s-au impartasit statistici, si s-au facut *planuri concrete pentru cei care vor sa ajute practic (eu, de pilda, voi opera o data pe saptamana la un hotline care reuneste membri din familii care s-au pierdut, si voi mentine baza de date).
Ideea, daca nu e clar, e asta: alege ceva ce stii sa faci si care poate avea rezultate imediate, si fa treaba aia cat de bine poti. #BINILIINVINGIdatresapuiosu
