Costusul e deseori trecut cu vederea astazi, cand avam atatea si atatea moscuri si animalice de sinteza; inainte de ele, insa, aceasta radacina a incalzit si edulcorat multe formule mirositoare, si are—pe langa tamai, smirne, cateva flori, si spikenard—cele mai vechi mentiuni istorice din intreaga panoplie de arome folosite in parfumerie. Iata, aici, cateva puncte info:
- costusul creste la altitudine (1500-3500m), spontan, dar se si cultiva—mai ales in India, care dintotdeauna a fost si cel mai mare exportator
- de la planta se foloseste radacina, si NU florile asa cum arata forumurile (ex. fragrantica)
- este foarte cunoscut in Tibet, unde se foloseste din timpuri imemoriale cu scop terapeutic dar si aromatizator, in parfumuri si incense (ofrande parfumate de ars)
- are mentiuni istorice vechi; cele mai la indemana sunt scrierile lui Pliniu, care vorbeste de pretul pe piata din Roma (app. 11 dinari pe kilogram). Romanii il foloseau pentru miros, dar si in mancare/condiment
- materialul parfumistic obtinut prin prelucrare este un ulei esential cu miros delicat, insa putere de fixare foarte tenace
- MIROASE A: blana uda (ori par nespalat!!!), slab pudrat, untos, lemnos, a halena, a morcov.
*Material rezultat din cercetare empirica personala si traduceri selective de text din wikipedia si whitelotusaromatics. Bucatile din poze mi-au fost cadorisite spre cercetare de catre Kate, fondatoarea Vireo Parfums (saru’mana).
