Dragii mei nasosi si parfumati, intre vizite la oameni monumentali (la bunica omului meu, care e de sange albastru) si petreceri in cinstea unor prieteni buni (mai putin albastri, dar nu mai putin importanti), uichendul meu a fost plin de dantelarii. Va las pozele sa va povesteaca ele, dragutele, cum frumosul vine si din lucruri mici, si din lucruri sparte, si din lucruri goale, ori ascunse, ori efemere.
Si, dupa #VinereapeViu, cred ca stiti de ce, probabil, ochiul si sufletul meu le-a cautat cu nesat….
(Explicatii, ca de obicei, pe fiecare poza. S-aveti o saptamana-saptaNas,
d)

Cineva mi-a trimis vineri poza asta, mai veche, cu Una dantelarind la pianul din subsolul bunica-sii.

Pe vremuri, bunica P milita pentru scolarizarea fetelor din mediul rural- aici, deschidea o scoala in teritoriile kurde.

Miniaturi persane.

Coltul artistelor (bunica P e activista si sustine de-o viata artiste din multe tari).

Colectie de cloissone-uri. Asa ne-am si imprietenit, de altfel, cand bunica P si cu mine am inceput sa discutam tehnici de email :)))

Calendarul social al unei nonagenare (bunica lui Nima are 92 de ani).

Bunicul L a fost un copil de taran destept si muncitor, care a ajuns la Harvard si apoi a revolutionat industria petrolului in Iran. Lang dantelarii frantuzesti, iata si poza cea mai draga: Latif se pregatea sa plece la ceremonia unde avea sa fie decorat de catre Sahul Pahlavi.

Dentelarii in setul de ceai.

Dantelarii in sidef pe o cutie de table :))

Printre dantelarii din sofale si pe pereti, iata si Atlasul Frumusetii de Mihaela Noroc.

La petrecerea lui Z, cineva a comis o beufa :)))

Colt de chef cu dantelarii kurde.

La petrecerea lui Z., ne-am imbracat, simbolic, in razboinici.