Martie trece peste noi in cavalcada, calcand in picioare ceruri, iarba, martisoare si flori pana ramane asa, un fel de boare rece dar luminoasa—ca de primavara care inca e dupa colt. Ciudata vremea asta, aproape la fel de ciudata ca si timpurile in care traim… nu credeti?
Lasand vaxurile la o parte (dar, iaca, nimeni nu e la adapost de patetisme astenice), uichendul asta a fost greoi, aglomerat, si invaluitor ca atunci cand visezi ca vrei sa alergi insa te scufunzi ca-ntr-o melasa. Din el m-au mai improspatat urmatoarele:
- o vizita la balta-de-adapat (adica un loc in care mergem frecvent), un food court gourmet din Oakland care se cheama Swan’s Market si care aduna mai multe gastronomii intr-o sala centrala, cu stat la mese comune, mult zgomot, si oameni de toate natiile. Eu m-am proptit ferm si fara sa-mi dau seama, din nou, in fata restaurantului cu scoici proaspete si vin alb de la gheata. Ce sa-i fac, naravu’.
- am primit niste flori de care n-a vazut neam de neamu’ meu: niste trandafiri superbi dar ciudati, batuti, cu stamine-tentacule verzi si vizibile, si care miros a pamant. Care stie despre ce-i vorba, va rog, luminati-ma, ca mi-e frica sa stau noaptea langa astia.
- cina in familie s-a intamplat de data asta la cumnati (la noi asa e, se face prin rotatie cu noi si ei si socrii), unde—din nou—am gasit o gradina explodanda, miraculoasa, si vibranta, asa cum sunt mai toate de pe-aici. Casa N+J e pe deal, si de-acolo se vad nu numai cactusii…. chestionabili (ahem) care strajuiesc intrarea, dar si golful San Francisco cu orasul de peste balta, Alcatrazul, si Golden Gate.
- Eu uit, dar vanzatorii, din fericire, nu: ultima descoperire (si achizitie) a fost o decoratiune parfumata: un ou de piatra poroasa menit sa fie infuzat si, discret, sa ne bucure aerul.
Cam atat pentru nasul meu, ceea ce va doresc si dumneavoastra.
Cu mult drag,
d