Daca as putea vreodata sa ma ingrop in oameni, sa le simt zambetele direct pe piele, sa asurzesc in rasetele lor, as face-o. As face-o si daca ar plange, si daca ar stramba din nas, si daca ar fi speriati si transpirati a rece. As face-o mai ales daca am avea intre noi niste fire colcaitoare si stralucinde cum erau in filmul Avatar, care sa palpaie daca unul dintre noi are vreo buba, si care sa se incarce de la restul ca intr-un fel de cablu de alimentare cu care sa-l vindecam pe ala.
Daca as putea, as trai numai asa cum a fost saptamana asta de Romania, chiar daca asta ar insemna sa ard ca o lumanare aprinsa la amandoua capetele—da’ macar as arde-o pe moldoveneste :))
Intre familia unita, vizite cu nasosi, cadouri nenumarate, si intalnirea Nas de Nas de la Bucuresti (pentru care va multumesc foarte), am fost o norocoasa si m-am umplut de iubire.
Azi e ultima zi din anul meu 37. Maine fac 37 de ani. N-as schimba nimic, cu nimic—si (poate-oi fi naiva, da’ asta e)—am impresia ca filmul abia incepe. Bine-ati venit.
d
2 comments
Multi ani fericiti si plini de zambete, Om Frumos! Ma bucur tare ca ne-am intalnit!
Saru’mana. Mi-a luat ceva sa fac curatenie printre toate spamurile cu Viagra, insa uite c-am iesit la liman si pot din nou sa va vaz la ochi si la mesaje :))