Cand iti suna goarna, apai te duci; si dusi am fost, intr-o bulboana ametitoare de intamplari pline de necuvinte.
Cum, dragii mei, sa va explic eu cum a fost sfarsitul asta de saptamana, cand capu’ meu e plin de nesomn si de salcami de-ai lu’ toarsu’ Gheorghe (Sp. salcamum nebunum, Var. smulsum)? Dac-ar fi dupa mine, la cate s-au intamplat in ultimele 48h, mai ca mi-ar fi mai bine sa tac si numa’ sa fluier… da’ am raport de dat, asa ca iaca-ta-ma-s:
- vineri, dupa un megatun la livu’ de dimineata unde v-am suparat vorbind despre cum modestia uneori sta in calea scopurilor nobile, am continuat in forta cu munca, o lansare de proiect nou, si (inca) o intalnire, la cumnati. Acolo am apucat sa vedem fete luminate: un unchi indepartat care a fost director la Universal Studios in L.A. (si care e un delicios uber-destept, si foarte bun conversationist), si o academica si geniu, si frumoasa de pica, care studiaza de ceva vreme organizatiile militare de rezistenta, si a fost acceptata de factiunile Zapatiste sa documenteze miscarea lor din Chiapas. Din ultima calatorie cu insurgentii, prin munti, i-a adus pruncei mele o bluza facuta de revolutionari, care zice: Cand o femeie avanseaza (in lupta), nici un barbat nu va da inapoi.
Bluza de mic revolutionar de la Zapatistii din Chiapas (Mexic).
- Tot vineri, ca sa testam terenul, am vizitat o berarie sic deschisa nou pe-aici, pe langa casa. Am gasit un personal in toate formele si culorile curcubeului, decor made in Oakland de artisti graffiti faimosi, si un bar spectaculos tapetat peste tot cu… doage reciclate de la butoaiele de malt. Frumusetea, iaca, nu sta numai in ochiul privitorului, ci si in schepsis. Ne-a placut, mai mergem, etc.
Graffiti, bere artizanala, si doage pensionate.
- sambata am fost la o nunta spectaculoasa, miraculoasa, si decorata ca-n povesti pe un varf de deal cu maslini, vii, si lume cu un apetit masiv pentru aur (asa ca tinuta mea, toata vintage, a prins). E greu sa va zic a ce-a mirosit, parfumistic vorbint, pentru c-am amusinat ca un caine de vanatoare printre rate, toata noaptea, sute de arome pe sute de oameni gatiti in tinuta de gala…imaginati-va. Pot sa va zic a ce-am mirosit io (Coromandel), Nima (Clive Christian V for men), si mainile/buzunarele/parul nostru (a buline din zahar cu trandafir si cardamon, care se arunca traditional peste miri ca sa aiba o viata dulce.Noi am stat la masa cu prietenii mirelui, care s-au dovedit a fi, toti, niste super-oameni, din multe tari (in afara de mine, au mai fost iranieni, americani, israeliti, filipinezi, si chinezi). Diversitatea se opreste aici, pentru ca toti au fost taiati cam de-acelasi calapod—artisti (3, de pilda, lucreaza cu mirele pe catedre de arta la Stanford; ceilalti sunt practicieni ori lucreaza in film ori publicitate/design, deci tot pe-acolo). Nu va zic in ce stare de admiratie am balit toata seara, scaldandu-ma pe fata in plenitudinea asta de stiinta, cumintenie, creativitate, si bunavointa… frumos si, iaca, de asta spuneam ca n-am decat necuvinte: cum sa traduc asa o felie din viata fara sa-i aduc vreun prejudiciu? De unde atata bogatie si emfaza cat sa pot explica in ce hal mi-au umput mie bateriile niste straini la o masa de nunta??
Ca sa ma vedeti si intreaga, fin’ca tot m-ati intrebat atatia cate kile am, si cu ce ma imbrac: nu stiu cate kile, da’ am 1.78m si ma imbrac cu ce-mi place, si cu lucruri in care incape tot corpul meu de iapa- in cazul de fata, fusta e vintage Kenzo, topul e vintage Valentino, iar capa e facuta de un designer local, din kilometri de matase, pentru un film… am salvat-o de la un second hand, de unde-am cumparat-o pe aproape nimic. Iaca, asa arat io in picioare si fara tocuri- o fimeie, la o nunta. - Astazi (duminica), am luat-o de dimineata cu o petrecere la bowling si cu desene pe astfalt (in caz ca va intrebati, poza de pe fronton e un inger-rocker, ca asa-s ingerii lu’ Una, muzicali; in drum pe dinapoi, un drum de posta cu-un schimb, si cu o bucata de karma (o piesa donata colectiei cuiva). Mda.
Cam asta a fost uichendul….
In seara asta—cina la socri; maine, o masa cu artisti aici, la noi, si tot asa—ceea ce, normal, va doresc si dumneavoastra.
O saptamana cu cer spectaculos ne urez, si cu mai putine ridicari de spranceana.
d
