Dragii mei parfumati, cu bagajul facut si in drum spre iesire va spun asa: uichendul asta a fost tot, tot, TOT despre hesperide. Nu stiu cum s-a facut, insa de la nas la ochi si la minte s-au legat, ca margelele, tot felul din citrice, semanand prin simturile mele soare si alcatuind, pe nesimtite, un fotoreportaj- iaca-ta-va-l, cu explicatii pe fiecare poza.
Va imbratisez din duca, imi iau o pauza, si ne vedem vineri, pe viu, de unde-oi fi atunci.
d
La cina de vineri, gazdoaia mi-a aratat o sticluta veche de parfum, din ceramica. Mirosea a esenta de Limu Omani.
Sambata, la o vizita, cel mai simplu si mai parfumat desert: coji de portocala fierte in sirop, cu un strop de rom si vanilie.
Azi, Pastele Asirienilor s-a tinut la unchiul Bendad acasa, unde-am fost aproape 50 de oameni. Aici e gazdoiul, la tinerete.
Bendad e mare maestru decorator, iar casa si curtea lui sunt pline de alcovuri si nise, si locuri de sezut si cugetat—cum e asta.
Fiecare cu cheia lui spre fericire… ori lacata.
Cardamon, sofran, si alte mirodenii calde.
Mititica asta era la baie, unde umplea aerul de cel mai frumos neroli pe care l-am simtit eu vreodata, cules direct dintr-unul din copacii ingrijiti, cu mare drag, de Bendad.
Tobe din America Centrala, o statuie din Africa sub-Sahariana, si un stergar romanesc.
La unchiul Bendad, si autoservirea e plina de culoare.
Coltul de citit e langa un geam. Si geamul e langa portocali, acum explodati in floare si parfum.
Portocal in floare, de Florii.
