Cand nu vin in fiole infinitezimale cu bagheta pe motiv de aplicatie (attarurile), flacoane mici da’ opulente pe masura concentratiei (parfumurile pure) ori—simplu—in cine stie ce sticluta cu bibil decantata chiar de noi, parfumurile (inca mai) vin in miniaturi.
Pe vremuri miniaturile aveau functie dubla: intai sa-ti arata, la scara redusa, ce primesti (motiv pentru care multe copiau, fidel, sticla mare) , si mai apoi sa-ti ofere posibilitatea ca, la calatorii, sa cari dupa tine parfumul preferat fara sa compromiti vizual utilizarea. (Pentru testare, pur si simplu, au existat si asa-zisele micro-mini, echivalentelor esantioanelor de astazi. Micro sunt mai rare, pentru ca se consumau repede dar si pentru ca—nefiind atractive—lumea le arunca dupa golire; in plus, putinele care au rezistat timpului s-au degradat relativ repede si ca lichid, dar si ca flacon- eu, una, am vazut multe cu dopul de cauciuc natural topit de la alcoolul din ele).
Iata, mai jos, o selectie din colectia mea adunata neintentionat insa pe criterii functionale: unele sunt rare/discontinuate, altele sunt de la parfumuri care exista insa din care nu-mi trebuie prea mult, altele sunt intoarse insa imi servesc la mentinerea mirosului, etc.
Pe unele vi le-am prezentat in alte randuri; de saptamana viitoare incepem, batraneste, sa facem cunostinta si cu restul 🖖🏼