Mimosa pour Moi e unul dintre primele parfumuri de nisa care stabileste de la inceput un vag clar, prin acest posesiv destept si foarte tipic L’artisan (“pentru mine”, clar, da’ ce e cu comanda? Zice de flori, ori de turnat in pahar?… L’artisan a mai facut din astea, iar denumirile din trecut au continut des calificative: L’eau du Caporal; L’eau du navigateur; The pour un ete.). Si cu toate ca a fost cautat si ma bucur sa-l am in colectie, astazi nu vom vorbi neaparat despre miros (mai ales ca eu cred ca asta si-a pierdut mult din varf), ci despre notiuni de #istorie si #informatiiutile.
- Apare in 1992, in a doua transa creativa si flancat de doua obscure pierdute demult in negura uitarii: L’eau du L’Artisan si Riviera Palace, unul dintre foarte putinele (daca nu singurul adevarat) chypre ale casei.
- Despre Anne Flipo nu se stie prea multe in context L’Artisan, pentru ca a venit Duchaufour dupa ea si-a scos succese comerciale pe banda rulanta; cu toate astea, parfumurile ei, si nu ale lui Bertrand sunt cele care au castigat fani pe viata si au facut L’artisan o legenda: Verte Violette; La Chasse aux Papillons; Oillet Sauvage; si sa nu uitam Ananas Fizz, care a pus ananasul pe harta olfactiva moderna…
- Sticla rotunda pe care o vedeti este singura pe care am vazut-o in prezentarea asta vreodata. Stiam ca exista, dar n-am gasit-o nicaieri. Stiu ca e originala (cel putin sticla, daca nu lichidul), pentru ca mai am o alta prima editie in capac princeps, in sticla-flask, si ea rara insa mai cunoscuta.
- Note oficiale pe editia noua: heliotrop, mimosa, vanilie, frunza de violeta
- A ce miroase: a mimosa (daca n-ati mirosit niciodata, e o combinatie de miere, tei, lipici, castravete, floare de marar, si pudra-fard, lol. Miroase a soare, a galben, a pufos–fix ca floarea.), putin a migdale, si vag a mosc alb. Varful s-a dus de tot, pentru ca ceva este acolo, insa e indesat si alcoolic; noroc ca se disipeaza repede, si in urma ramane ceva senin, auriu, fericit.
