Despre Narcisse Noir, Ernest Beaux (nenea cu Chanel No°5) a zis ca e de o vulgaritate zdruncinanta (“parfum d’une vulgarite tapageuse”). Nu ma mira—distanta de la aliniatul, bejul, curatul No°5 la mult-langurosul, alb-negrul, torporicul Narcisse e cam aceeasi ca de la o gentiana la o hidrocentrala: de nemasurat, improbabila, si nenecesara.
NN apare in 1911 din eprubetele lui Ernest Daltroff, care listeaza voluntar narcisa si floare de portocal (varf), iasomie si trandafir (mijloc) si santal-vetiver-zibeta-mosc (in baza). Azi, formula veche—acolo unde ea a supravietuit in lichid—si-a pierdut din zvac si intuneric, mai ales prin comparatie cu cosmarurile artistice intentionate ale nisei de azi care marseaza pe extraordinaritate, pe soc, pe frici primare, si pe povesti. Pe vremuri sa fii dark nu era de joaca, asa ca in film, moda, si parfumerie cinema noir-ul, evening black-ul, si expresionismul olfactiv se pastrau in limite procesabile, sensibile ca stil, si de impact prin finete si detaliu, iar nu prin grafica/volum/aroma generata pe calculator.
Cu alte cuvinte, Narcisse Noir este altfel, insa in limitele imaginabilului, socant numai in deschidere (narcisa, in formule, da organico-dulce-puturos), si foarte decorativ (aviz tuturor recenzorilor care preiau pretentioasa eticheta de “parfum deco” pe care i-a dat-o cineva la un moment dat: nu, NN nu e deco. E art nouveau toata ziua, naturalist-pretios-ornamental).
Alte note: miere, ylang, bergamota, pudra, aldehide verzi, portocale cu tot cu coaja, nucsoara, piper, curmalo-stafide, datura (care la noi se cheama si “nebuneala”).
Sticle si iteratii:
- sticla originala era produsa de Baccarat si arata ca o cupa de floare, acoperita cu un dop-floare si el, din sticla neagra, si era decorata cu eticheta aurie embosata in acelasi stil cu celelalte creatii Caron. Cutia era decorata cu o insignie rotunda pe top, cu design asemanator vitraliilor lui A. Mucha
- iteratia pe care o am eu e din anii ’90s si face parte din seria sticlelor cu bumbi/nasturi.
- sticla de NN a fost copiata de nenumarate ori in epoca, cele mai notabile exemple fiind cele de la Garno, Society la France, Parfumerie La Rae, Parfumerie St. Cyr, si Maison Andrae/Andre. Dintre ele, unele s-au aparat, altele au difuzat scandalul spunand ca designul lor de capac era mai degraba inspirat din deco… si Lanvin :). Ultima asemare dubioasa e ce de la parfumul pur de Youth Dew, care arata asa:
1 comment
Esti minunata! Multumesc pentru aceste informatii pe care imparti cu noi.