Inca un uichend cu soare in care te invarti in lumea ta mica dar multa, uitand cat de multa lume inca e pe dinafara ta si ca invarteala nu e totuna cu traitul- sau poate e.
In ordinea numerelor de pe tricou,
- vineri: vizite acasa, cu familie si mese copioase facute din resturi si iubire;
- sambata: vizite la altii, zile de nastere, depus copil la bunici, vernisaj la un prieten bun, si o cina accidentala in cel mai bun restaurant descoperit fara recenzii, recomandari, si stele Michelin;
- duminica: dupa o noapte dormita din plin la socri, un pranz la gramada cu familia largita, apoi inapoi acasa ca sa gazduim fini copii, si meciuri de baschet.
Ceea ce, bineinteles, va doresc si dumneavoastra.
#biniliinvingi,
d
Cu inima la picioare.
Ele trei cum eram si eu cu ma-sa si tusa-sa, pe vremuri, intr-o baie friguroasa din Tecuci.
Verisorii la bunici, intr-o dupa amiaza pe care ei au s-o uite, dar care pentru noi va ramane cum o vedeti.
In restaurante, daca-s flori in veceu, mai vin si alta data. Plus ca barmanii, dupa ce lustruiau temeinic paharele, le miroseau.
Se uita la mine.
Masina careia imi vine dimineata sa-i zic: “buna dimineata, doamna”.
Poeme despre luna sub poza lunii developata la lumina lunii.
Fara titlu.
2 comments
Foarte misto pozele o mica intrebare le editezi cu ceva ? ,au un touch diferit pe care rar il vad!
Saru’mana. Nu fac decat sa aleg cromatica (de obicei asta se intampla la instinct, daca pornesc cu o poza pe albastru atunci imi pica ochii mai mult pe albastreli in ziua aia), si cateodata sa umblu la luminozitate, ca sa se vada mai bine detaliile (brilliance in sus si brightness in jos, de obicei). Da’ nu folosesc nici o aplicatie ori program, daca asta ma intrebi- numa’ ochiu’.