Weekendul asta a trecut asa cum a venit, cu detalii intamplatoare care ne-au bucurat, cuvinte din neant care au picat in propozitie ca la Tetris, si imbratisari venite la fix, ca intr-un puzzle in care lipsea tocmai o atingere.
Nu e nou, la mine, sa vorbesc despre cum se aseaza lucrurile, insa simt ca sunt datoare lor, detaliilor, sa le mentionez pentru ca altfel s-ar putea sa se supere de la impresia ca eu cred ca mi se cuvin…si sa plece. Ori sa nu mai vina.
Si nu stiu ce-am sa ma fac cand detaliile intamplatoare si imbucuratoare n-au sa mai vina.
S-aveti si voi o saptamana plina de Tetris,
d