Dragii mei parfumati, bine va regasesc- sper ca saptamana voastra sa fie una cu parfum si nu degeaba 🙂
La mine uichendul a fost asa:
- vineri a inceput cu un schimb local (adica in State), si o ploaie cu rapale care mi-a inviat nu numai gradina, dar si balcoanele, care de cate ori se uda isi aduc aminte c-au fost odata vii; lemnul din ele suna a padure si incepe sa emane, asa cum i-e numele, izuri rosietice de brad nemuritor.
Posta zilnica nu e posta fara pachete reciclate dar umplute cu minuni.
REDWOODS, ori Sequoia, sunt monstrii despre care noi citeam prin romane dar pe care nu ni-i imaginam redusi la terase si scari; in casa mea de la 1908, Sequoia e peste tot si miroase a creioane ascutite, a fum, si-a lemn ud—mai ales cand chiar e ud :))
- duminica am mers cu niste prieteni spre golful Tomales, de-aici de la noi, sa mancam scoici si sa ne intindem la soare ca reptilele dupa o noapte rece. Drumul, plin de cotituri si lumina sparta, a fost plin de Sequoia si de mirosul lor.
Afara din casa, Sequoia continua asa: salbatici, drepti ca o lumanare, si complet neimpresionati de ganganiile de-alde noi.
- Scoicile din Tomales Bay sunt mari, sarate, carnoase, vii, si vin la tarna! Pentru cei ca noi, carora le place la picnic si vor sa-si aduca sculele lor si paturile lor si vinurile lor pe-alese, o galeata de scoici e mai proaspata si mai minunata decat o masa fasaita intr-un restaurant scortos, pentru ca vine cu vedere la mare, un mal salbatic de ocean, si soare cat cuprinde. Sa va zic a ce miros scoicile? 🙂
(a mare si-a corabii, a asta miros)
- pe mal de golf, am iesit la amusinat pentru ca, pe langa scoici si docuri si parame si soare, mai mirosea innebunitor a ceva verde si aromat… si l-am gasit. Un luminis plin-ochi cu copaceni fericiti de dafin salbatic.
Dafin salbatic in soare de California.
- aici m-am tras si io in poza, din oficiu, ca sa intelegeti a ce miroseam si io, cu picioarele prin mal si alge reci ca gheata :)))
Baba moare de frig, da’ rabda la mirosit plaja 🙂
Va imbratisez cu drag,
d
