Aparute pe vremea cand parfumurile veneau in sticle mari si fara atomizoare, flaconettele—de obicei din metal, cateodata din sticla incastrata pentru protectie—ofereau doamnelor cu dare de mana optiunea cocheta de-a-si lua licorile scumpe la purtator.
Am vazut multe de-a lungul vremii, insa de folosit nu mi-a venit pofta decat de curand, cand prin bunavointa nasosului Corodeanu am pastrat si reumplut cartusul de Magie Noire cu uleiul original, tare si verde ca un fund de codru. (Multumiri pentru el nasoasei Didi Nan, care l-a procurat, pentru mine, din UK).
Intr-o lume minimalista si plina de plastic, atentia asta la detaliu face contrast total: materialele pretioase, finisajele echilibrate, si un bien-faire intrinsec imprima bucatelelor astora de parfumerie echilibru si atemporalitate. Ce-or fi vazut? Langa ce alte minuni vor fi stat intr-o poseta de seara, la vreo petrecere cu pene si porttigaret?…
Eu, una, le iubesc, chiar daca din ele 2 asteapta, inca, formele cel mai bine pastrate ale parfumurilor pentru care s-au facut. Ultimul, un Marcel Franck veritabil din al II-lea razboi mondial, e piesa de muzeu si va ramane asa, neatins, pana isi va gasi o soarta mai demna si mai potrivita decat intramuzamentul, ocazional ce-i drept, al musafirilor mei cei mai de seama.
Flacon cu pulveriator patentat de Marcel Franck, piesa de muzeu cu prezentare completa si acte de trecere granita drept cadou oficial din partea unui oficial al armatei americane. Data: 1944
