Intr-un studiu de piata din 2012 lansat si condus de către Scentsy, piperul (cu precadere cel roz) a fost declarat “nota viitorului”. Si desi nu e inca, in constiinta colectiva, la fel de popular ca alte materii prime, ajunge sa consultam ultimele lansari din parfumerie—ori sa analizam licori clasice mai in amanunt— si-o sa vedem, intr-adevar, piper la fiecare colt. Piperul roz, mai ales, e omniprezent, in ultima vreme, atat in parfumurile de nisa, cat si in brandurile de designer; in fapt, apare in atat de multe formule (mai toate Chanelurile recente, flankere Tresor, etc.), incat publicul larg a inceput sa se familiarizeze intrutotul cu tonurile lui picante, dulci, si florale.
Dar ce rol are piperul in parfumerie? Evocarea lui sobra (piper negru), obscura (piperul alb, verde, ori lung) ori de-a dreptul stralucitor de vie (cat de frumos suna ”piper roz”??) ne aduc toate in minte pozitia lui ferm implantata in istorie, si asociata cu gastronomia rezervata aristocratiei din vremurile in care o uncie de condiment costa la fel de mult ca aurul pe drumurile pierdute ale matasii. Astazi, piperul negru (inca botezat in multe limbi “regele condimentelor” și “aurul negru”) este cel mai important și cel mai răspândit condiment din lume, ocupând o poziție unică pentru ca uleiul lui esential stimuleaza si incalzeste dar, spre deosebire de celelalte uleiuri cu aceleasi proprietati (cum ar fi scortisoara), el e vesel (adica tonic—spre deosebire de scortisoara, care este un calmant, deci la polul opus).
PROFIL DE AROMA: note fierbinti si condimentate, putin pamantii, ascutite insa luminoase; in parfumerie, indiferent de tipul de piper, toate dau a ”viu”, fiecare in felul lui: piperul alb e lemnos, cel verde are substrat de seva, cel lung e cald si vanilat, iar cel roz—floral/fructat.
LOC IN PIRAMIDA DE NOTE: intotdeauna varf; piperul lung si cel roz pot fi si note de mijloc.
SE AMESTECA BINE CU: lemn de santal si alte note cremoase (lapte, flori galbene), alte condimente (rozmarin, ghimbir, cuisoare, coriandru), citrice, lavandă, muscate.
TIPOLOGIE si HABITAT
Piperul de toate felurile vine din familia Piperaceae, ale carei fructe mici se folosesc in stare cruda ori uscata (in gastronomie), ca ulei (in aromaterapie si medicina Ayurvedica), si ca distilat din abur (in parfumerie).
Cultivat dintotdeauna in India de sud-vest (in Malabar), piperul negru (lat. Piper nigrum) a fost cunoscut din timpuri imemoriale si a devenit, in antichitate, primul condiment exotic popular in Europa odata cu adoptarea lui de catre greci si romani. Astazi crescut si în părțile mai fierbinți și umede din India, Sri Lanka și alte țări tropicale precum Malaezia, China și Madagascar, cel mai mult piper vine, totusi, din Vietnam, care la ora actuala este cel mai mare producător și exportator de piper din lume. Piperul roz (lat. Piper piper Schinus molle), prin contrast, nu e mentionat nicaieri pana in secolul V, cand incepe sa fie adus din America de Sud (Brazilia, Peru) sub numele de Baie rose de Bourbon sau Poivre de Bourbon; de atunci, piperul roz a mai fost botezat poivre rosé, faux poivre (pentru că nu este iute), ori dupa origine (Poivre brésilien, Poivre d’Amérique, Poivre de la Réunion, Poivre de Madagascar). Ca nota interesanta, numele de schinus vine din greaca, unde numeste arborele de mastic cu care piperul rosu seama intr-aceea ca si el secreta o rasina parfumata si plina de terpeni (care ii dau nuante de pin); cu toate astea, partea prelevata din planta este, ca si la celelalte piperuri, fructul-boaba.
Planta de piper, indiferent de soi, este perena si se prezinta ca o cataratoare autodefinita, cu radacini functionale si coronament care, in timp, poate deveni independent (plantele mari se sustin singure si arata ca niste copaci cu frunze imparipenat compuse si buchetele de 50-150 de boabe la petiol). Fructele contin piperină, piperetină și piperidină, amido-peperilină, piperoleina A și B și N-izobutil-cicosa-trans-2-trans-4-dienamidă; toate contribuie la aroma ascutita a piperului, iar variatiunile in procentaje definesc diferitele tipuri de piper cel roz, de pilda, are foarte putina piperina, motiv pentru care nu e iute deloc).
EXTRACTIE si UTILIZARI
Piperul este, in general, distilat prin tehnica “extracției ușoare” prin care dioxidul de carbon în stare supercritică (adică între lichid și gaz) este trecut prin fructele uscate si macinate intr-un praf, de unde “culege” moleculele de esență. Acest procedeu produce un distilat cu o aromă mai pura, cu note de top spumoase si vii, cu o aroma ușoara și ne-picanta.
Prin contrast, uleiurile esential obtinute prin mijloace traditionale sunt mai vascoase, mai grele, si sunt in genere folosite la aromatizari si in medicina (în rețete, pentru tuse, rinită, consum, anemie, leșin; ca ulei de masaj sau de bai terapeutice si de refacere a muschilor, in artrite, etc; ca generator de caldura si reglare a circulatiei).
In tendinte
Popularitatea piperului (mai ales al celui alb, verde, si roz) ca notă in parfum se datorează, in mare parte, utilizării din ce în ce mai des in gastronomia ultimilor ani, caracterizata nu numai de fuziuni interesante, dar si de schimbarea preferintelor catre natural, proaspat, viu. Fauchon, de pilda, recomanda piperul roz pentru condimentarea multor feluri ne-gatite, de la salate si carpaccio pana la fructe. Nu e de mirare, deci, ca notele delicate ale piperului roz au prins la publicul larg, si astazi el poate fi gasit in orice, de la saruri de baie la unturi infuzate, si de la ciocolata japoneza la—bineinteles—parfumuri.
N-a fost intotdeauna asa. Primul parfum care face uz de piper ca o nota de parfum distincta (pentru care s-a si inventat tehnica de extractie usoara la piper) a aparut abia in 1995, si nu este altul decat cel mai bine vandut—si in mare masura trend-setting—Pleasures al lui Estee Lauder, care folose piper roz.
Au urmat Feu d’Issey de la Issey Miyake (aparut in 1998 si construit cu piper alb de Sechuan), Piper Nigrum de la Lorenzo Villoresi (aparut in 1999 si centrat pe piper negru), si foarte copiata lumanare Baies de la Dyptique care a aparut in apartamentul lui Carrie din Sex in the City.
Inca mai tarziu au venit linii intregi: Geza Schoen, de pilda, a folosit piper roz în aproape întreaga linie Ormonde Jayne (o colecție curatoriala pornita in 2002 si ingrijita de către Linda Pilington, care include de acum celebrele Isfarkand, Zizan și Orris Noir). Unii parfumeuri s-au indragostit, de-a dreptul, de piper, intr-atata incat nu se multumesc sa-l foloseasca numai intr-o aplicatie: Jean Claude Ellena, de pilda, a subliniat piperul roz în mai multe dintre ofertele sale, începând cu piperul dulce din infamul Rose Poivree (pentru A Different Company) pana la terpenicul piper roz din Angeliques sous la pluie (pentru colecția Frederic Malle).
Astazi, multe case folosesc piperul si diferitele fatete ale sale, in combinatii care se intind pe toata paleta de gusturi: Le Labo se joaca cu condimentele in Baie Rose 26, L’artisan il combina cu tamaie in Timbuktu, Hermes il aseaza pe pielarie in Eau de Merveilles; pana si maestrul orientalelor, Serge Lutens, il foloseste ca notă de vârf pentru Santal Blanc.
“Piperul se potriveste ca o manusa vremurilor in care traim, pentru ca este deopotriva înălțător si optimist, dar si provocator. Asta e contrastul care il face interesant: poate fi delicat si floral, dar sexy si exotic in acelasi timp.”
Tom Pastre, președinte Creatique (mare firma de consultanță pentru industria parfumurilor)
(*nota: material propriu combinat cu traduceri si interpretari selective pe continut de la fragrantica.com, cafleurebon.com, basenotes.com, scentsy.com, si wikipedia.com. Traducerile imi apartin).
