Zibeta, impreuna cu moscul si castorul, au avut nefericita soarta sa produca, prin partea din dos, ingredientele cele mai ravnite, sangeroase, si familiare din parfumerie: uleiurile animale. Mirosurile animalice au o afinitate deosebită pentru pielea umană, cu care fuzioneaza intr-un fel aparte si creeaza, indiscutabil, un efect magic pentru ca ne reamintesc, poate, in subconstient că si noi, animale ganditoare, avem propriul nostru miros distinct.
PROFIL DE AROMA: Aspru, uric, si uneori fecal in starea lui naturala, uleiul de zibeta imprima la dilutie o nota de cald, organic, dulceag, si—in aproape toate descrierile—sexi, atragator, catifelat, fertil.
CLASIFICARE: zibeta face parte din clasa parfumurilor animalice; in combinatie cu alte note, cel mai des poate fi gasita in clasa de parfumuri chypre ori in clasa de orientale.
LOCUL IN PIRAMIDA DE NOTE: intotdeauna baza.
Istoric
Este neclar momentul in care zibeta a inceput sa fie folosita in parfumerie, insa impactul sau aromatic a fost recunoscut si exploatat de timpuriu—in secolul X, istoricul arab al-Masudi mentiona deja animalul (zabāda) drept condiment în cartea sa Murud al-dhahab (“Campiile de aur“). [Denumirea arabă, zabād sau sinnawr al-zabād, este si originea cuvantului pe care-l folosim astazi si noi (“zibelina”), si italienii (“zibetto”), si francofonii (“civette”), si vorbitorii de engleza (“civet”)].
Desi produs mai putin popular decat matasea, condimentele, ori pietrele scumpe, uleiul de zibeta constituia inca de pe atunci o marfa banoasa, iar caravanele controlate de imperiile Ghanei le-au purtat de pe valea Nigerului în Africa de Nord (si de-acolo mai departe, in Europa si Asia Mica) secole de-a randul. Astazi, fermele africane preleveaza 3-4g de ulei pe săptămână de la fiecare animal; in 2000, pretul pietei era de aproximativ $500/kg.
Tipologie si prelevare
Desi noi stim de ea mai degraba din magazinele si romanele istorice (unde conducatorii mereu purtau haine de zibelina sa semn de maxima distinctie si rafinament), zibeta (ori civeta ori zibelina [a nu se confunda cu animalul de blana]) este un animal din familia Viverridae cu habitat in Etiopia (Civettictis civetta) și in India, Malaya, Indochina și Indonezia (Viverra zibetha și Viverricula indica).
Zibetele sunt rareori crescute în captivitate; in genere, ele sunt capturate în sălbăticie și apoi ținute în cuști foarte mici, la temperaturi foarte inalte, pentru a le stresa; (uleiul e produs in cantitate mai mare, ca reactie, atunci cand animalul e in stare de disconfort- la fel cum noi transpiram, spontan, cand avem emotii ori ne este frica). La fiecare 10 zile, uleiul este ras cu o spatula de la intrarea in anus, printr-o operatiune efectuata pe viu si care este, astfel, dureroasa; de altfel, multe dintre animale refuza sa mai manance dupa prima “razatura”, astfel ca rulajul este foarte mare.
Nu e de mirare ca si IFRA (organizatia internationala care reglementeaza compozitia parfumurilor), dar si majoritatea parfumeriilor moderne condamna aceste practici crude, ultimii ani fiind un moment de cotitura in utilizarea uleiului de zibeta—de cele mai multe ori, parfumeri recunoscuti opteaza fie pentru folosirea stocurilor vechi, fie pentru inlocuirea totala a elementului organic.
Chimie si utilizare
Uleiul de zibeta este un material moale, aproape lichid, si galben pal la prelevare; la lumină si in contact cu aerul se intareste și se transformă în ceva asemanator cu vasilina. Pentru utilizare în parfumerie, el este preparat prin extracție cu un solvent pentru a se obține fie o tinctură (de concentratie 10-20%), fie un absolut, fie un rezinoid—in toate formele, el se numeste civetona, la fel cu elementul parfumat care defineste zibeta.
Pe langa civetona, uleiul mai include diverse alte cetone cum ar fi ciclopentadecanona, ciclohexadecanona, cicloheptadecanona și 6-cis-cicloheptadecenona, precum si cantități mai mici de indol și skatol.
In ultimii ani, ca urmare a faptului ca publicul incepe sa solicite inlocuirea zibetei cu materiale sustenabile, complexul activ din uleiul de zibeta a inceput sa fie sintetizat in laborator ca Ambretona ori Civetina (compus chimic 100%).
***
Multe, multe parfumuri din trecut erau masurate in functie de continutul de zibeta- cu cat mai multa, cu atat parfumul era considerat mai seducator. Nenumarate licori au devenit, astfel, parfumuri clasice, iubite si colectionate de multi; de la Djedi de Guerlain (1927) si Zibeline de Weil (1928) la Bal a Versailles de Jean Despres (1962) si iconicele La nuit de Paco Rabanne (1985) si Muscs Koublai Khan (1998), toate au dobandit statut de legenda si-au fost purtate, de-a lungul vremii, de staruri ca Michael Jackson si Elizabeth Taylor.
(*nota: material propriu combinat cu traduceri selective pe continut de la fragrantica.com, purrfumery.com si wikipedia.com. Traducerile imi apartin).
