A Suma, lansat in 1934 si discontinuat in 1957, a fost creat de Vincent Roubert si Francois Coty sa reprezinte spiritul olfactiv al insulei Bali, asa cum era ea perceputa intr-o era fara Internet, calatorii spirituale, ori prea multe emisiuni National Geographic: exotica, senzuala, si din alta lume. (Ca sa fie ignoranta completa, parfumul a fost poreclit si “fantezia japoneza”, iar cutia era… in design chinezesc :))
Photo credit: Perfume Bottle Auction
Conceptul e insa nou, si vine, clar, in linie cu filosofia care l-a facut milionar pe Coty (“da-i unei femei cel mai bun produs, in cel mai bun ambalaj, la cel mai bun pret”): sticla e asa cum se vede (creatie Pierre Camin); parfumul, de o seninatate cum nu se mai gasesc, si de o culoare ireala (pozele sunt fara filtru, si desi nu stiu cum arata la inceput, pot sa va spun ca rozul asta sampanie este din alta lume); ingredientele, alese cu grija si de buna calitate: tuberoze si pudre, licheni si paciuli, vanilie si animalice…
Deci, pana la urma, a ce miroase?
Nu stiu cum era la inceput. A Suma e o raritate si apare, din cate am vazut, doar in muzee, asa ca nu am nici un termen de comparatie. In plus, faptul ca e splash garanteaza, aproape, disparitia notelor de varf (mai ales cele citrice, asa cum avea asta si cum nu se mai simt nici zare, azi, la nas). Dar ce-a ramas, dupa 62 de ani sau mai bine, aduce vag a… lapte Doina 🙂
