Lauder for Men se lanseaza in 1985, odata cu viitori monstri ca Sables, Green Irish Tweed, si Derby; pe langa ei, fara buget mare de marketing si cu un Kouros deja bine infipt pe zona de desfrau, acest pseudo-fougere s-a pierdut pe margini de teren, produs pe de rost si neslavit de nici o personalitate.
Cu toate astea—si fara nici o rezerva—Lauder for Men are loc, conceptual, in patrimoniul olfactiv al oricarui colectionar de vintage care se respecta: aromatica fix cat sa se lanseze ca fougere, imbalsamata cat sa intre in chypre, si moscato-blanoasa cat sa freamete, compozitia asta fara cusur mai prezinta si o latura delicat-florala care o tine in frau, astringente care o interesantesc, si destula dulceata cat s-o faca adictiva. Peste toate, elementul-surpriza care, pentru mine, face marca parfumurilor (mai ales masculine) de exceptie: o cremosenie onctuoasa, o senzatie de netezime si curgere groasa, ca la inghetata topita lent.
Lauder for Men miroase, asadar, a de toate si-a nimic in special–puteti gasi, fara efort, multe dintre note pe forumuri.
Ce trebuie sa stiti este ca da, e verde-inchis-catifelat, si da, este animalic; mai este si floral (cu o lacramioara superba) si cremos (un santal luminos); pe deasupra, este amestecat cu o mana fina, si tine, chiar si in formula mai diluata, cat sa citesti un foileton.
Nu se stie cine l-a facut… dar sunt convinsa ca astazi le-as fi purtat sambetele pe la Milano, unde-ar fi lansat nise afara din trend si unde-ar fi facut atatea valuri c-as fi trebuit, fara indoiala, sa stau la coada la autografe.
Bun, fara nici o umbra.