Suntem nascuti cu ochiul deschis. Nu cu vederea, ci cu ochiul- ala din ceafa, ala selectiv, ala care stie automat cine, si ce anume din jurul nostru, va ramane cu noi si dupa ce nu vor mai fi fost.
Sa adunam e omeneste- fara sa stim, galetile de informatie din creieri se separa conceptual inca dinainte de nastere, si tot ce vine dupa aceea ori cade, zuruind, in vreuna din ele, ori se ruleaza in sus, creand pe rand o alta galeata…. cu alte cuvinte, o colectie.
In zilele care-au trecut, din cauza incendiilor din nord, am fost fortati sa stam in case. Ne-am adunat, asadar, cu familia, prin cuiburi, si-am umblat, fara sa stim, pe la colectii- unele de folosit, altele, de iubit, si-nca altele, de amintit.
Colectia de oratanii s-a reintregit cu coada’ lu’ iepurila pe care, in sfarsit, mi-a gasit-o Una sub un ghiveci de flori.
Colectia de sare a crescut un inca o vatra de sare gri din Guerande.
La soacra in baie, colectie de draci folclorici si norocosi (cam cum is mastile noastre de la mersul cu capra).
Colectie de recipiente antice pentru tus de ochi (kohl) din India, Iran, si Burma.
Colectie de cutii de papier-mache (Rusia, Ukraina si Iran).
Amintiri de colectie cu bunicul in patru labe.
Colectia de amintiri acum include si un cinema vechi de pe vremea cand Oakland era un oras industrial prosper.
Prima data cu Una la cinema… “Spargatorul de nuci”, din care am invatat ca-i mai degraba sa fim inventatori, decat simple printese.
O captura de uichend care miroase nu a mine, ci a colegele mele de la Jurnalism, FJSC, Bucuresti.
