Dragii mei plini de mirozne, weekendul meu a fost din nou plin de petreceri si colorat ca o coada de cocos…
Stiu, v-am amortit cu atatea chefuri- dar, sa ne intelegem, viata mea, din fericirile #karmei si preaplinului celor din jurul meu, din asta e facuta: din sarbatoriri.
- vineri- usurel, cuminte, cu vizita saptamanala la librarie si citit pe podea cu capra.
- sambata ziua, o aniversare si-o imprietenire cu Una, copii pana acum nevazuti, si multe, multe baloane de sapun. Sambata seara, musafiri care n-au mai ajuns, asa ca ne-au lasat cu o cina pe cinste mancata molcom, da’ cu toata fala 🙂
- duminica, petrecerea anuala cu aab-gushti, o ciorba traditionala persana la fel de marcanta, muncita, si murdara (la cata mizerie face) cum e zeama de burta de la noi; soacra-mea, mare bucatareasa si sufletul intregii diaspore artistice de prin zona, aduna o data pe an pe toti tinerii care, alungati recent din Iran de un sistem opresiv, au nevoie fix de asta: de familie, de iubire, si un castron ciorba ca la bunica. Deci am gatit, pregatit, mutat mobila, si gazduit un chef de 50 de oameni. Cu zeama 🙂
…ceea ce, bineinteles, va doresc si dumneavoastra.
d
Una vrea cu avioane… si ma-sa se ocupa.
Culoare si-n farfurii (pentru ca n-aveam destule, le-am zis la toti sa vina cu catronu’ de-acasa, ca la cantina :))))
Picioare… de aproape 60 de ani.
Culoare si in perciuni, dinti, si stralucirea de la oameni din ochi.
Culoare si pe covoare.
Pregatiri cu gustari si culoare.
Pregatiri cu ceaiuri pline de bergamota.
Oala de 30 de litri.
Copii + baloane = fericire.
In drum spre ziua de nastere, cu cadoul ales pentru prietena ei: o minge de fotbal 🙂
Una merge in camera copiilor de la libraria locala de cand avea 1 an.
