Cand l-am cumparat, in fuga, dintr-un magazin de antichitati, nu m-am uitat nici la cutie, nici n-am bagat nasul in el- asa ca ca acasa, la testare, m-a naucit. (Gem nu mi-e strain, desi n-am deschis, pana acum, niciodata narile larg in preajma lui; acum multi ani, cand l-am amusinat prima oara, inca ma invatam cu orientalul vestic, si substraturile lui verzi si animalice nu mi-au vorbit decat in voodoo. Asa ca l-am lasat altora, si l-am dat uitarii… pana deunazi).
Gem se traduce, simplu, in “piatra pretioasa”, ceea ce e cat se poate mai potrivit pentru o casa de bijuterii de valoare si prestigiu, asa cum e Van Cleef. Sticlele, solide si in taietura de cristal, oglindesc si ele numele, asa ca in 1987, cand apare, toate planetele sunt alinitate cum trebuie pentru un succes rasunator.
…Succes care, insa, nu mai vine, pentru ca in 1989 apare reformularea de la Femme de Rochas, care—daca le puneti unul langa altul va fi evident—e o copie foarte reusita a saracului parfum bogat Gem!
Vaduvit astfel de o faima pe care n-a mai apucat sa o aiba, Gem se retrage de pe piata, lasand in urma prea putine mentiuni de presa, si absolut nici un val in patrimoniul Van Cleef; sticlele, ca rezultat, sunt destul de rare, si costa azi cam mult avand in vedere ca Femme, in toate iteratiile si formulele, e frecvent si accesibil.
Si, pana la urma, a ce miroase?
Gem miroase a lux de stil vechi, nitel sapunos si pudrat, insa imens si indecent ca o basculanta cu blanuri scumpe. Aproape tot ce iubesc in parfumerie se afla in el- prune, zibeta, ylang, lichen de stejar, garoafe, piersici, vetiver, si condimente. Original nu este, mai ales in lumina altor parfumuri mai putin exacte, insa mai spectaculos murdare (cum sunt La Nuit ori Teatro alla Scala)- insa exactitatea executiei, previzibila pentru cat de minutioasa este bijuteria, il face clasic, rafinat, de o gratie retinuta. Un mare.
Categorie: oriental (stil vestic), chypre An lansare: 1987 Parfumier: Roger Pellegrino (Anais Anais, Envol, Macassar)
