Azi am impachetat cadouri pentru peste 50 de persoane. In toiul scrisului si fundelor si listelor, cuta din frunte mi s-a adancit si buzele ma ustura de la muscaturile facute din concentrare—da’ a intrat Nima, dragul, si m-a intrebat simplu: “te-ajut? ce-ti mai trebuie?”
Si nu-mi trebuie nimic. Daca io am in viata mea imediata (fara sa-i socotesc pe cei care stau departe, ei inca si mai multi) peste 50 de persoane pe care sa le iubesc, sa le vad des, sa stiu ce le place, si sa le vreau (si pot) cadorisi, nu-mi trebuie nimic.
Este primul an in care nici nu mi-am dorit nimic anume. E posibil sa fie pentru ca am mai multe decat in anii trecuti, desi eu cred ca este pentru ca acum stiu ceva mai multe, si sunt un pic mai multa decat eram acum un an (posibil sa nu, da’ io sper).
Asta va doresc si voua: sa fiti cat puteti de mult, si sa va ajungeti, voi, voua.
Cu mult drag,
d
2 comments
Foarte misto modele de ambalaje, mi-ar placea sa primesc astfel de cadouri 😀 Si eu am ambalat o gramada de cadouri si imi place tare mult sa fac asta, ma incarc de bucuria celor care le vor deschide. Craciun fericit, draga mea!
Si ai mei sunt multi sub brad…si asa ma bucur ! Imi umplu inima de dragoste ! Mi -a placut ideea cu hartia pictata de micuta,personala si originala. Sarbatori frumoase si fericite ,Dana !