Uichendul asta a venit la timp, dupa o saptamana tumultuoasa cu momente in care a trebuit sa ma trag de maneca ori de ureche, si sa ma readuc pe cararea unde mancarea este servita din aceeasi oala pentru toti.
Ca tot vorbim de oale, adevarurile simple is la fel si in cafeaua instant, si in tocana de 4 ore; si ca sa nu ma lungesc in metafore, in ochi (ca si in suflet), mancarea mi-a adus uichendul asta si inspiratie, si iubire, si comunitate.
Ceea ce va doresc, bineinteles, si dumneavoastra.
De la un dovlecel, ca sa-mi aduc aminte sa am usa deschisa (si la iesire, si la plecare), un mesaj sapat in el de cine stie cine: “tine usa”.
Dintotdeauna, insa si mai abitir de cand cu criza din Yemen, nu mai arunc mancare deloc. Aici, cozile si cotoarele de la gatit merg, la fiert, sa fac zeama de legume.
Din ochiul mort al dovleacului de Halloween creste fin un mucegai ca o floare.
In cafea, doua zile la rand, inimi.
La scoala copilului, un festival cu concurs de Chili (mancare de fasole) si muzica live.
Printre degustari, poze de familie. Era si timpul pentru mine si ai mei.
Si cioburile, oricat de mici, fac curcubee.
#CapturadeWeekend, o ambra discontinuata de la Boucheron.
