Vanilia e, in zilele noastre, o notă de parfum foarte populară, pentru ca varianta sintetică a vanilinei e usor de fabricat, ieftina, si usor de purtat- asa ca se pune, practic, cam in tot.
Vanilia adevarata, mai scumpa si cu un miros adanc, e la fel de apreciata si alcatuieste o subclasa de parfumuri elevate (haute parfumerie, sau parfumuri de nisa) cu fani dedicati si dispusi sa plateasca preturi mari.
PROFIL DE AROMA: pastaia adevarata de vanilie miroase a dulce, cu ceva note mai intunecate (rom, flori galbene, fum).
CLASIFICARE: alaturi de ambra, subclasa de vanilie face parte din clasa parfumurilor orientale; in combinatie cu alte note, poate fi in clasa de parfumuri gourmand ori in clasa de mirodenii.
LOCUL IN PIRAMIDA DE NOTE: intotdeauna baza.
Istoric
Vanilia, folosita dintotdeauna de indienii din America Centrală, a reusit să câștige inimile mancailor din întreaga lume, împreună cu cacao, dupa descoperirea Lumii Noi. Mayasii, și mai târziu pe aztecii, numeau vanilia “tlilxochitl” și o foloseau în principal pentru băuturile lor de ciocolată rezervate aristocratiei. Europenii au inceput s-o importe în secolul al XVII-lea ca remediu pentru multe boli; abia mai tarziu, datorită mirosului și gustului, a devenit aditiv la alimente și băuturi. De ambele parti, vanilia e considerata un afrodiziac puternic, desi nu are, chimic, nici o substanta in ea care sa sustina ipoteza.
Astăzi toată lumea cunoaște aroma și gustul de vanilie, dar varianta pe care o consumam zilnic este în principal cea sintetică din cauza ca extractul real de vanilie este prea scump ca producția sa fie profitabilă. Mirosul de vanilie constă din mai multe componente, dintre care principalele ingrediente mirositoare sunt vanilina și piperonalul (heliotropina).
Tipologie
Vanilia este o plantă cataratoare din familia orhideelor, iar din cea mai cunoscuta specie, Vanilla planifolia, provine din Mexic. Există în jur de o sută de variante ale acestei plante, dar numai două sunt folosite în producția comercială largă, datorită gustului și mirosului lor: Vanilla Planifolia și Vanilla Tahitiensis.
Vanilla Planifolia crește astăzi în climatele tropicale din Mexic și America de Sud, Caraibe, insulele Oceanului Indian, si Indonezia. Dintre ele, vanilia mexicana este considerată a fi una dintre cele mai bune pentru PH-ul solului afecteaza mult aroma, iar conditiile “de-acasa” fac ca planta sa fie mai productiva, coacerea mai completa, mirosul mai intens—cu toate acestea, producția Mexicului nu este mare.
Vanilla de Bourbon este numele comercial al aceleiasi Planifolia cultivata in insulele Comore, insulele Reunion, ori insula Madagascar din Oceanul Indian, care este si cel mai mare producator de vanilie din lume (1000 de tone de pastai pe an). Numele vine de la numele vechi al insulei Reunion, Bourbon, dat în cinstea casei regale; intre timp el s-a lipit de toata productia de vanilie din zona, fiind astazi asociat pana si cu productiile din Africa și Indonezia.
Vanilla de Bourbon are miros și gust bogat si este utilizata pentru producerea de vanilină naturală, care iese din păstăi sub formă de cristale în timpul procesului de uscare.
Extracția de vanilină naturală este un proces lung și costisitor, pentru ca, pe plantații, polenizarea se face manual iar ciclul de productie este lung: păstaile verzi rămân pe ramuri timp de 8-9 luni pana se coc, dupa care sunt uscate pentru încă o jumătate de an.
Vanilla Tahitiensis crește în insulele din Polinezia Franceză (Tahiti) și este o variantă mai rară și costisitoare. Gustul său este considerat mai blând decât cel de Planifolia, dar mirosul este mai puternic. Acesta conține mai puțin vanilină și mai mult heliotropină, ceea ce confera o nuanță de fructe.
Vanilia franceză despre care citim in parfumerie nu este un tip anume de vanilie, ci un fel de etichetă de calitate a gustului și a mirosului care semnaleaza apropierea de rețeta franceză de înghețată cu vanilie; cand se afla printre note, parfumul respectiv este mai intotdeauna gourmand: vanilic, dulce, cremos, si intens.
