Bigarada e celalalt nume al portocalei acre de Sevilia, folosite in parfumerie nu doar pentru notele aromate din fruit si coaja, ci si ca macerat ori infuzie din flori facute la rece sau cu abur. In mod traditional, infuzia la abur se facea in echipament din cupru, iar lichidul rezultat era incolor, transparent, si foarte parfumat—si se numea, simplu, “bigarada”.
In parfumeria moderna, notele de portocala si cele din floare de portocal sunt folosite si analizate separat, pentru ca metodele de extractie au ajuns atat de sofisticate incat rezultatele sunt foarte diferite ca profil. Pe cand notele citrice (din fruct si coaja) se folosesc la varf pentru a conferi prospetime, notele din flori se folosesc de obicei ca note de mijloc, pentru ca adauga substanta si dulceata in acelasi fel in care o fac in deserturi, de pilda—si dureaza mai mult. Extrasul din flori de portocal sunt si ele separate, ca denumire si functie, in neroli [floare de portocal] si bigarada [floare de portocal de Sevilia]; iar pentru ca efectul de bigarada poate fi obtinut astazi, mai ieftin, cu anumite combinatii de uleiuri din coaja, infuzia de flori de bigarada e din ce in ce mai greu de gasit.
Aici avem un exemplu foarte rar de apa concentrata de bigarada, in forma de infuzie la rece facuta in Grasse pe la 1900. Se vindea, pe vremuri, cu damigeana, iar domnii si doamnele o foloseau deopotriva sa-si improspateze hainele, sa-si parfumeze parul, ori ca tratament pentru nervi (in apa de baie).
