Daca Shalimar, L’Heure Bleue si Chamade ar forma un triunghi echilateral si monumental, in centrul lui de greutate ar sta, usor si uitat ca o cheie de bolta, Chant d’Aromes.
Nici sexi, nici nostalgic, nici exotic, parfumul asta lansat in 1962 a trecut pe sub radarul colectionarilor de Guerlain la fel cum o face si pe piele- cuminte, discret, elegant si invaluitor ca o esarfa.
O sa-l vedeti listat ca chypre—nu-i. O sa-l vedeti descris ca “pentru femeia care traieste doar pentru placerea proprie”—nu-i. O sa-l vedeti descris ca aldehidic—nu-i… cel putin, nu acesta din poza, in prima formulare de apa de colonie.
Asta e o floare cuminte si dulce de caprifoi pe o baza cristalina de rasini, si impachetata in cea mai subtila, aerata, pudrata vanilie cu lapte.
Si—dupa cum vedeti—vine in cel mai peridot verde din parfumerie.
